Exerciţiu de gândire strategică: Honorius Prigoană versus Radu Stroe

Apel către membrii Cercului studenţesc online de gândire politică (materialele – răspuns la Apel au inceput deja să fie grupate in pagina nou creata mai sus RECOMANDARI HONORIUS PRIGOANA) .

Salutare!

___________________________________

“(…) Vă invit să va comportaţi ca un consilier politic într-o situaţie atipică: întrebaţi-vă “Ce aş face dacă  aş  fi Candidatul?” după care, obţineţi un drept de autor prin publicarea răspunsului la această întrebare în Student’s Political Analysis Review (în actuala formă de blog). “

“(…) Eu spun că merită. Ar fi prima (?) ofertă făcută către un client politic. De fapt, pentru ce vreţi să vă şcoliţi în ştiinţe politice şi/sau comunicare şi PR? Iertaţi indiscreţia. (…)”

_____________________________________________________

PREZIDENŢIALE pe Colegiu

Campania electorală Prigoană – Stroe are caracteristici aparte în raport cu oricare altă confruntare electorală de până acum. În umbra unei legi electorale ce se dovedeşte încă mai nedemocratică decât o ştiam, ea are un specific aparte:  diferenţa mare de vârstă dintre candidaţii angajaţi într-un fel de “prezidenţiale pe colegiu”.

Contextul creat de CV-urile şi experienţa politică a celor doi candidaţi este şi el un diferenţiator care determină, sau, ar trebui să determine articularea de strategii de campanie.

RATAREA SINGURULUI ASCENDENT CONTEXTUAL. Dacă următoarele două săptămâni pastrează drept constante mecanismele de până acum, în mod normal, candidatul Radu Stroe ar trebui să nu se angajeze în nici un fel de comunicare cu alegătorii. Honorius Prigoană îşi pierde singur campania.

Singurul ascendent de poziţie al lui Honorius Prigoană – apartenenţa la o nouă generaţie, educată (şi) în străinătate, al cărui atuu trebuia să fie competenţa demonstrată şi demonstrabilă pare să fie compromis pentru tânărul candidat.

Discursul autocontradictoriu în multe încheieturi (a), argumentul discutabil al competenţei generate de oferta clar definită a reprezentantului unei generaţii aflat la limta de jos a vârstei legale pentru angajarea în competiţia electorală (b), la care se adaugă dezavantajul jocului de scenă în emisiuni politice (c) ar trebui să-l determine pe Honorius Prigoană să renunţe la expunerea media. Adică, să schimbe axa strategiei de campanie cu oferta şi comunicarea directă cu categorii de alegători.

ETICHETA DE CAMPANIE şi reducerea la absurd. Etichetat negativ deja de purtători secunzi de mesaj ai lui Radu Stroe – „Beizadeaua”, cu un concept strategic de campanie proiectat în umbra lui Traian Băsescu, devine greu de înţeles cum ar mai putea candidatul PD-L, contestat recent şi prin voci de autoritate în propriul partid, să recupereze şi să reconfigureze actualul profil media.

Tehnic vorbind, preluarea dorinţei de confruntare directă de la “farul electoral”– Traian Băsescu şi invitaţiile repetate la confruntare televizată adresate contracandidatului Radu Stroe ar trebui trecute acum sub tăcere. Prigoană pierde în orice condiţii.

Mecanismul logic al reducerii la absurd nu exclude însă câştigarea alegerilor de către Honorius Prigoană. Dar, dacă se va întâmpla asta, atunci, cu siguranţă, nu propria campanie media poate fi secvenţa de argumentare necesară în derulararea demonstraţiei.

Funcţionează Tehnica VICTIMIZĂRII? Unele cercetări sociologice spun că, în general, alegătorii tind să voteze cu câştigătorul definit astfel încă înainte de alegeri. Una dintre tehnicile de manipulare care funcţionează în politica românească cel mai eficient în campaniile lui Traian Băsescu – Victimizarea, ne spune că, în anumite situaţii, mulţi alegători preferă să voteze cu „victima de sistem”. E foarte greu de operat cu această logică de manipulare în acest caz.

RETRAGEREA DIN MASS MEDIA (dacă mai e posibilă). Singura şansă a candidatului  liberal, atâta câtă este, ţine de renunţarea la canalele media şi concentrarea pe comunicarea directă cu alegătorii. Şi această şansă este greu de jucat într-un timp atât de scurt. Are nevoie de 140-150 de oameni de teren şi nu trebuie să mintă sau să folosească manipularea. Adică, un mesaj credibil gen “lovitură de teatru”, greu de formulat în actualul context pe care şi l-a creat singur. Ma refer aici la un mesaj pe care îl poate genera electoratul, mai degrabă, decât intuiţia genială a unui strateg.

Logica strategiilor cu care ne-a obişnuit însă PD-L sugerează că ne putem aştepta la o „lovitură finală” aplicată contracandidatului Radu Stroe, de presupus a influenţa opţiunile alegătorilor cu 2-3 zile înainte de 17 ianuarie 2009.

CONCLUZII pentru cei cărora li se pare interesantă implicarea în rezolvarea unei situaţii de criză

Ceea ce putea fi jucat ca „Noroc poziţional” de către candidatul PD-L pare să fi fost transformat în „Ghinion poziţional” în confruntarea electorală.

1. Accentuarea „Norocului poziţional” al candidatului Radu Stroe – vârstă, experienţă – prin contestarea candidaturii lui Honorius Prigoană din chiar interiorul PD-L sugerează că Radu Stroe este câştigătorul contextual al campaniei din sectorul 1, Colegiul 1.
2. Dacă acceptă invitaţia lui Honorius Prigoană la o dezbatere televizată, Radu Stroe nu mai are nevoie de nici un fel de campanie.
3. Dincolo de „votul pe partid”, candidatul PD-L pare că ar trebui să procedeze la o campanie intensă door-to-door, în care să poată construi şi impune un mesaj credibil. Voluntarii tineri – studenţi, de exemplu, cu o motivaţie extra-financiară, reprezentanţi ai aceleiaşi generaţii de care aparţine candidatul, cu un mesaj credibil, onest, deschis par agentul electoral cel mai potrivit.  Sau, păreau, mai degrabă. Acum este târziu.
4. În această competiţie dezechilibrată, Honorius Prigoană pare subiectul unei situaţii de criză comunicaţională suficient de interesantă pentru a genera angajamentul voluntar al cercetătorului-student, pe o schemă de lucru “analiză critică – propunere pentru campanie”. Apelul se referă la membrii Cercului studenţesc de gândire politică, în special.
5. Acesta este tipul de candidat cu care vă puteţi identifica cel mai uşor, ţinând cont de faptul că majoritatea membrilor Cercului studenţesc de gândire politică au vârsta candidatului.

6. Acum, întrebarea:

Ce aţi face dacă aţi fi în locul tânărului candidat PD-L, în condiţiile în care sunteţi de acord că se află într-o criză majoră de comunicare cu alegătorii?

NOTĂ:

Orice RECOMANDARE sau PROPUNERE pe care o faceţi trebuie să fie precedată de (1) evaluare critică, (2) argument. Ideea poate fi  exprimată şi în 2-3 fraze.

Apoi, permiţându-ne să operăm fără cercetare de teren, propun ca recomandarea să conţină fie un condiţional, fie un “cred că”. Adică,  nu suntem posesorii unor “mari adevăruri solide”, cu alte cuvinte.

OBSERVAŢII:

Acesta este un exerciţiu intelectual din categoria “Cunoaştere de dragul cunoaşterii”.

1. Materialele vor fi publicate în noua Revistă Studenţească de Stiinte Politice, al cărui site se află în construcţie, pe 18 ianuarie 2009.

Deadline-ul (ca să vorbim mai clar româneşte) este 17 ianuarie 2009.

2. Dacă trimiteţi materialul rapid, lasaţi-vă şi adresa de mail sub semnătură. Am auzit atâtea idei strălucitoare la seminarii, încât nu m-ar mira ca şi altcineva să le aprecieze. Ceea ce ar transforma arta de dragul artei şi cunoaşterea de dragul cunoaşterii în posibilă activitate de consiliere. Eu vă sugerez să forţaţi puţin nota şi să anticipaţi întrebarea “Ce-ar fi dacă….”?

3. Vă invit să va comportaţi ca un consilier politic într-o situaţie atipică: întrebaţi-vă “Ce aş face dacă  aş  fi Candidatul?” după care, obţineţi un drept de autor prin publicarea răspunsului la această întrebare în Student’s Political Analysis Review (în actuala formă de blog).

Eu spun că merită. Ar fi prima (?) ofertă făcută către un client politic. De fapt, pentru ce vreţi să vă şcoliţi în ştiinţe politice şi/sau comunicare şi PR? Iertaţi indiscreţia.

Şi încercaţi!

Cu drag şi optimism,

Ştefan